Goodbye seems to be the hardest word…

“This moment in time
This moment defined
How is it I feel nothing?
Just don't say goodbye
I'm trying to do the right thing”

Auzi asta des in cantece..”la revedere” pare a fi cel mai greu lucru dintre toate.. fie ca pleci in vacanta..fie ca termini o scoala..fie ca te desparti de persoana pe care ai sustinut ca o iubesti., totul se termina cu “la revedere”. Sa fie oare singura expresie ce nu aduce nimic bun…ce aduce doar dezastru…sau reprezinta un nou inceput?
O data cu luatul de ramas bun..se nasc o serie de remuscari..de idei, de ganduri ce te fac sa crezi ca pana la acel “la revedere”, n-ai implinit tot ce ti-ai propus, ca si cand tot ce facusei a fost in zadar, ca nu mai are nicio valoare. Ca pur si simplu, ti-a fost taiat elanul, si nu mai stii cum sa te readuni, si pana reactionezi, neprevazutul se intampla. Nu te astepti ca acel moment sa fie sfarsitul, cum nu te-ai fi asteptat o viata intreaga sa se termine, si dintr-o data toate gandurile tale negative, se concretizeaza intr-un “la revedere, ai grija de tine”. Esti in stare de soc, sau te simti usurat..ambele stari sunt complementare. Nu este una fara cealalta..iar a te simti usurat nu este neaparat ceva rau…daca starea de soc este alaturi de ea.
O zi, doua se mentine ambiguitatea, slaba putere de a reactiona, e ca si cand ti s-ar fi taiat oxigenul..sau luat un lucru cu care parca toata viatza ai trait..dar incet..cum firea omului este “uitatoare”, linistea se aseaza..apare gandul ca poate lucrurile nu se termina aici, ca acel “la revedere” nu este o bariera, ci o punte de trecere spre alt nivel..ti se permite acum sa inveti din greseli..sa inveti din ce ai trait.
Gandul ca au ramas atatea lucruri nespuse, lucruri ce si-au avut locul in mintea ta de la inceput, dar ce parca nu au prins grai, te bantuie, dar frica de a reveni la trecut, inlatura orice gest ce tanjeste spre lamurire. Stii ca acele lucruri ar fi putut schimba cursul faptelor ,dar te pierzi intr-un abis al neputintei..al dorintei de a uita. Viata e trecatoare..la fel si sentimentele, la fel si nenumaratele despartiri peste care treci.

Buna seara, Romania – te urasc! :)

Am ajuns sa cred ca tara asta e dominata de un singur personaj..ce se face simtit in toate locurile publice, si nu numai, NESIMTITUL [“Ghidul nesimtitului" – Radu Paraschivescu – pt amuzament]..cu termenii din campul lexical adiacent cuvantului: idiotul, mitocanul, tzaranul (figurat). Mereu ramanem perplecsi dupa observarea lui in mediul sau natural.

Intr-o dimineata, cand vrei sa mergi la serviciu, din parcare, in deosebi, efectuezi manevrea de mers cu spatele..nimic special. Dar ce te faci cand observi ca ceva nu merge (la propriu)..te gandesti..”hai, mai bag o data in marsalier”..la fel, inca o data..poate a 3 a e cu noroc..dar nu:P. Normal ca masina nu merge nici in fatza, nici in spate, daca in loc de roata din spate..ai un BOLOVAN!.ca na, romanasii s-au gandit sa reinventeze roata..nu si-au dat seama ca acest demers s-a petrecut acum mii de ani :-??. Si acum..numai un nesimtit ar fi putut face o astel de manevra..(presupun). includem la capitolul nesimtiti, si infractorii.

Un alt argument ce sustine aceasta teorie, sunt cei..baietii..care ar face orice sa fie bagati in seama..sa aibe putina atentie. Nu e zi cand merg cu autobuzul, si privesc pe geam..in scopul de a vedea si altceva inafara de interiorul masinii plin de oameni care mai de care, cand afara..si mai rau! Tot felul de mascarici care-ti fac cu mana..mai mai sa cada din masina dupa ce se apleaca pe geam sa se faca observati. Desigur, poate pare flatant, dar la un moment dat iti dai seama ca nu-ti trebuie un IQ foarte ridicat pt a face astfel de lucruri. Dar faptele nu se opresc aici, ca doar fata mai si coboara din autobuz, asta n-o scuteste cu nimic de fluieraturi, strigate si alte alea..manifestari ca pe stadion. Nu degeaba se spune ca viata e o jungla..peste tot intalnesti specimene rare de animale cu pretentii de Homo sapiens sapiens. Mai putem adauga deci inca o caracteristica nesimtitului de Romania: prostia (caracteristica predominanta). .

To be continued..