miercuri, 22 septembrie 2010

Ce ideal - iubirea



Se spune, ca esti cu adevarat fericit atunci cand iubesti, nu atunci cand esti pe culmile succesului in cariera. Si pentru ca se spune asa ceva, inseamna ca trebuie sa fie extrem de greu sa gasesti persoana potrivita pe care s o iubesti, pentru ca asta simti doar pentru cineva care merita. Sentimentele cele mai de pret se pastreaza pentru cei mai spciali oameni.

Si ajungem la concluzia ca fiecare traieste pentru a iubi pe cineva, e ca si cand ai face un bine atat de gratuit unui individ ce poate fi personificat doar prin sentimentele tale fata de el. Il transformi din anonim in cineva, in cea mai importanta persoana din viata ta. Acum putem intreba: care este idealul, sa fii iubit si sa devii cineva, sau sa iubesti si sa dai viata cuiva pentru a doua oara?

Putem analiza din prisma orgoliului, “nu vreau sa fiu facut cunoscut de cineva, vreau EU sa initiez pe cineva”, iar atunci cand el nu exista: “vreau sa gasesc pe cineva sa ma scoata din anonimat, sa evoluez pe scara societatii”. Poti alege linistit ce fel de iubire adopti, si ce te face fericit.

Un lucru e bun, iubirea nu vine daca ai 20 de ani de scoala, daca te ai chinuit zile intregi sa termini un proiect, daca ai fsot cuminte cand erai mic...nu conteaza cat de perseverent esti in ceea ce faci, nu trebuie deloc sa depui efort, e cel mai bun lucru care ti se paote intampla stand degeaba, fiind tu insuti!

marți, 11 mai 2010

SOS FaceBook!!

Cu totii am avut/avem sau nu cont pe Hi5, pe MySpace, pe Facebook. Toate bune si frumoase, pana cand aceste site-uri de socializare, devin site-uri matrimoniale. Preferatul meu a devenit astfel, Facebook, unde nu mi s-a parut ca exista multe “persoane-spam” (cum le numesc), care sa ceara un ID de mess pentru “a ne cunoaste mai bine”, insa astazi s-a intamplat…(bine s-a intamplat si mai inainte, dar prefer sa dramatizez mai mult :)) )

Here you go: “Spam-guy: Cu toate ca nu te cunosc, mi-am permis sa trag cu ochiul la profilul tau...shi mi s-a parut dragutz...iar tu o tipa k...Ai vreun id sa ne cunoastem si noi mai bine:P?....Te-am pupat ai grija de u”.

Observati va rog limbajul "pitziponcesc" :))

duminică, 9 mai 2010

How terrible is wisdom, when it brings no profit to the wise


Am auzit replica asta intr un film, si m-a marcat profunzimea ei..drept urmare am postat-o pe toate site urile posibile, ca status pe mess, si acum ii dedic un blog. Poate pentru ca am fost martora la o gandire inteleapta, dar folosita in detrimentul persoanei respective, si lucrul asta m-a pus pe ganduri. Daca stai sa te gandesti, la ce-ti poate folosi o minte stralucita, daca nu ai posibilitatea sa o arati? Sau, sa arati cat de stralucit esti, dar sa nu stii sa profiti de ea?.. putem vorbi aici despre matematica, fizica, chimie, sau despre simpla “scoala a vietii”, toate implica o anumita gandire, care poate fi luata ca “wisdom” , intelepciune.

Se presupune ca daca esti intelept, stii sa te descurci oricat, oricunde, dar degeaba ai intelepciune, daca nu esti intelept.. Inteleptul si-a inteles capacitatile, inteleptul stie cum sa-si focalizeze singurul lui atu, intelepciunea, dar un om care inca nu a gasit un echilibru intre intelepciune si propria persoana (inteleptul) nu poate beneficia de nimic. Este mai comun decat majoritatea oamenilor. Aici ar urma interbarea, oare pot exista atat de multi oameni intelepti, dar care nu sunt constienti de asta pentru ca n-au stiut sa o arate? Intelepciunea aduce numai lucruri benefice, se presupune ca te salveaza din multe, dar de cate ori poate nu a devenit propriul dusman? Poti sa-ti formezi mai multe idei intelepte despre o anumita situatie, dar cum stii care este varianta perfecta? Aici apare partea negativa (how terrible is wisdom), cand este irosita pe nimicuri, sau nu este facuta alegerea corecta (when it brings no profit) si nu aduce nimic bun, ba poate chiar distruge.

Astfel, inteleptul nu este acela care detine intelepciunea, este cel care o manuieste cel mai bine, si o foloseste pentru propriul beneficiu.

PS: cred ca mi-e dor sa fac subictul II de la bacul la romana :))

vineri, 2 octombrie 2009

Metrosexualii ameninta rasa feminina!


METROSEXUAL – Neologism aparut in Anglia dupa ani '90, se defineste a fi persoana de sex masculin ce are un comportament feminin in ingrijirea estetica (epilare, pensare, manichiura, pedichiura e.t.c. )dar uneori si in gesturi.
Cu totii cunoastem tipul de baieti fotbalisti, care pe langa a batea mingea in curtea scolii, au si pretentii de fotomodel..nu ar fi asa o mare problema, mai ales ca lumea a devenit foarte deschisa la aceste tipuri de comportament .. dar ce te faci atunci cand te simti sufocata (fata fiind) de astfel de specimene, ce-ti ameninta feminitatea?!
Pentru ca virusul “metrosexual” se raspandeste peste tot, i-a atins si pe cei ce nu cocheteaza cu modelingul sau fotbalul, ci si pe cei ce doar doresc sa faca o impresie buna fetelor ce sufera de “pitziponceala” cronica ..adica ..la naiba, putina ceara si putin lac de unghii dau gata orice tanara, nu?:P
Pentru ca blogul asta nu a fost scris asa random, azi mi s-a intamplat ceva .. putin neobisnuit pentru simpla mea prezenta pe lumea asta..care m-a facut sa reflectez putin asupra lucrurilor ce fac omenirea atat de colorata:D. Am experimentat senzatia de a ma afla intre doi tipi..si de a ma simti mai “masculina” ca ei..da stiu, si mi se mai spune si Barbie:”>
Intr-un autobuz oarecare, urca un fotbalist, tipic celor de mai sus, nimic spectaculos inafara de faptul ca pe frigul ala el isi etala bronzul de la solar, si picioarele proaspat epilate cu ceara..presupun, erau prea fine ..nu-mi puteam lua privirea de la membrele lui..gandindu-ma: ”oare exagerez daca cer numarul cosmeticianei lui?”..intr-un final am decis sa schimb privirea in partea stanga…dar stupoare!! Dau de al doilea tip din categoria noastra..cel pt placul pitzipoancelor, pensat impecabil, proaspat iesit din salon, am zis..”prea de tot”..sunt doar eu, sau lumea a luat-o razna??” Aproape ma bucurasem ca sunt in pantaloni lungi, ca altfel ma eclipsa fotbalistul cu picioarele lui..si ca foloseam un machiaj ce nu punea accent pe sprancene!
Acum inteleg de ce se spune ca este mare gradina Domnului, si ca multi sar gardul! )

duminică, 9 august 2009

Goodbye seems to be the hardest word…

“This moment in time
This moment defined
How is it I feel nothing?
Just don't say goodbye
I'm trying to do the right thing”


Auzi asta des in cantece..”la revedere” pare a fi cel mai greu lucru dintre toate.. fie ca pleci in vacanta..fie ca termini o scoala..fie ca te desparti de persoana pe care ai sustinut ca o iubesti., totul se termina cu “la revedere”. Sa fie oare singura expresie ce nu aduce nimic bun…ce aduce doar dezastru…sau reprezinta un nou inceput?
O data cu luatul de ramas bun..se nasc o serie de remuscari..de idei, de ganduri ce te fac sa crezi ca pana la acel “la revedere”, n-ai implinit tot ce ti-ai propus, ca si cand tot ce facusei a fost in zadar, ca nu mai are nicio valoare. Ca pur si simplu, ti-a fost taiat elanul, si nu mai stii cum sa te readuni, si pana reactionezi, neprevazutul se intampla. Nu te astepti ca acel moment sa fie sfarsitul, cum nu te-ai fi asteptat o viata intreaga sa se termine, si dintr-o data toate gandurile tale negative, se concretizeaza intr-un “la revedere, ai grija de tine”. Esti in stare de soc, sau te simti usurat..ambele stari sunt complementare. Nu este una fara cealalta..iar a te simti usurat nu este neaparat ceva rau…daca starea de soc este alaturi de ea.
O zi, doua se mentine ambiguitatea, slaba putere de a reactiona, e ca si cand ti s-ar fi taiat oxigenul..sau luat un lucru cu care parca toata viatza ai trait..dar incet..cum firea omului este “uitatoare”, linistea se aseaza..apare gandul ca poate lucrurile nu se termina aici, ca acel “la revedere” nu este o bariera, ci o punte de trecere spre alt nivel..ti se permite acum sa inveti din greseli..sa inveti din ce ai trait.
Gandul ca au ramas atatea lucruri nespuse, lucruri ce si-au avut locul in mintea ta de la inceput, dar ce parca nu au prins grai, te bantuie, dar frica de a reveni la trecut, inlatura orice gest ce tanjeste spre lamurire. Stii ca acele lucruri ar fi putut schimba cursul faptelor ,dar te pierzi intr-un abis al neputintei..al dorintei de a uita. Viata e trecatoare..la fel si sentimentele, la fel si nenumaratele despartiri peste care treci.

Buna seara, Romania – te urasc! :)

Am ajuns sa cred ca tara asta e dominata de un singur personaj..ce se face simtit in toate locurile publice, si nu numai, NESIMTITUL [“Ghidul nesimtitului" – Radu Paraschivescu – pt amuzament]..cu termenii din campul lexical adiacent cuvantului: idiotul, mitocanul, tzaranul (figurat). Mereu ramanem perplecsi dupa observarea lui in mediul sau natural.

Intr-o dimineata, cand vrei sa mergi la serviciu, din parcare, in deosebi, efectuezi manevrea de mers cu spatele..nimic special. Dar ce te faci cand observi ca ceva nu merge (la propriu)..te gandesti..”hai, mai bag o data in marsalier”..la fel, inca o data..poate a 3 a e cu noroc..dar nu:P. Normal ca masina nu merge nici in fatza, nici in spate, daca in loc de roata din spate..ai un BOLOVAN!.ca na, romanasii s-au gandit sa reinventeze roata..nu si-au dat seama ca acest demers s-a petrecut acum mii de ani :-??. Si acum..numai un nesimtit ar fi putut face o astel de manevra..(presupun). includem la capitolul nesimtiti, si infractorii.

Un alt argument ce sustine aceasta teorie, sunt cei..baietii..care ar face orice sa fie bagati in seama..sa aibe putina atentie. Nu e zi cand merg cu autobuzul, si privesc pe geam..in scopul de a vedea si altceva inafara de interiorul masinii plin de oameni care mai de care, cand afara..si mai rau! Tot felul de mascarici care-ti fac cu mana..mai mai sa cada din masina dupa ce se apleaca pe geam sa se faca observati. Desigur, poate pare flatant, dar la un moment dat iti dai seama ca nu-ti trebuie un IQ foarte ridicat pt a face astfel de lucruri. Dar faptele nu se opresc aici, ca doar fata mai si coboara din autobuz, asta n-o scuteste cu nimic de fluieraturi, strigate si alte alea..manifestari ca pe stadion. Nu degeaba se spune ca viata e o jungla..peste tot intalnesti specimene rare de animale cu pretentii de Homo sapiens sapiens. Mai putem adauga deci inca o caracteristica nesimtitului de Romania: prostia (caracteristica predominanta). .

To be continued..